Carmen Sylva

Carmen Sylva este pseudonimul literar al Reginei României, Elisabeta de Neuwied (1843-1916).

A fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern. A fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Maiestatea Sa este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor adoptase pseudonimul Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.

S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Renania-Palatinat) pe Rin şi a trecut in nefiinta pe data de 18 februarie / 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul Maiestăţii Sale se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii şi Reginele României.

Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel în 1881 prima regină a României în urma recunoaşterii ţării drept regat atât de Poarta Otomană cât şi de marile Puteri Europene după Războiul de Independenţă a României de la 1877.

Selecţie din opera literară:

A scris peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Se poate menţiona ca un fapt divers că s-a afirmat adesea că poemul Peste vârfuri al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva.

Poezii româneşti
Pelerinajul Dunării (1882)
Cugetările unei regine (1882)
O rugăciune (1883)
Din două lumi (1884)
Schiţe (1882)
Printre veacuri (1885), dedicat lui Vasile Alecsandri
Astra (1882), roman scris în colaborare cu Mite Kremnitz
Bate la uşă (1887)
Poşta militară (1887), în colaborare cu Mite Kremnitz, Bonn, 1887
La voia întâmplării (1888), în colaborare cu Mite Kremnitz
Poveştile Peleşului (1882)
Robia Peleşului (1888)
Răzbunarea şi alte novele (1888)
Deficit (1890), Bonn
Rinul meu (1894)
Vârful cu dor, dramă lirică scrisă în colaborare cu poetul Mihai Eminescu
Cuibul meu
Cântece din valea Dâmboviţei
Cugetările unei regine
Cântecele mării

A tradus în limba germană multe din operele lui Vasile Alecsandri, de care era legată printr-o puternică prietenie literară.